Cronică de iarnă
Legată-i iarna cu prea multe funii,
Gerilă face acte de bravadă,
Atât de gros e stratul de zăpadă...
La fel cum e obrazul pe la unii.
Nu vezi țipenie de om pe stradă,
De parcă-ar năvăli tătarii, hunii,
Stau toți în casă și-admirând petunii
Ori alte flori, tristețea și-o deznoadă.
Trei luni de iarnă sunt, diamantine
Ce scot cojoace de la naftalină
Și din păduri, copaci cu rădăcină.
Iar defrișorii-or face mutră sumbră
În lunile de zăpușeală pline,
Că n-or avea pe unde sta la umbră.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre păduri
- poezii despre petunii
- poezii despre flori
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.