Dor nesfârşit (Iuliei Hasdeu)

Infinitul de acum îţi este casă,
Urzind poveşti, de tânără mireasă,
Lăsata-i viaţa pentru a fi cu îngeri
Inimi zdrobite, zile doar cu plângeri,
Au mai rămas părinţilor distruşi

Himere în ceaţă apar, dar sunt intruşi.
- "Aşteaptă-mă, te rog "- abia şopteşte mama,
- "Şedzi puţin",- strigă mai tare tata
Dor nesfârşit, numai durere
Existenţa lor de acum e o tăcere.
Un chin nespus pe ei uşor i-a stins

Rămaşi în suflet cu un foc aprins.
Savantul a plecat încet, treptat
Să-şi întâlnească fiica, aşa cum a visat.
Toţi trei s-au reunit acum acolo
S-au reîntâlnit în lumea de dincolo.

poezie de Maria Besciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!