Femeia-robot
Femeia robot
Toate au aceleași trăsături,
Iar bărbații le încurcă, nătângi...
Ele se pot ascunde,
Au sosii,
Ei nu le pot recunoaște.
Le pot însă privi...
Aceeași lumină bate ca un voal
Peste sânii de val...
Nisipul le aleargă pe coapse,
Ca un tren al chemărilor,
Împodobit la ferestre
Cu alge și scoici.
Tu, aceea reală,
Mă privești sărutându-le
Și sfioasă, te-ntorci...
Ai dreptul să refaci contractul
În urma căruia îți ofeream
Promisiuni mincinoase.
Dar sorbi din fiecare sosie
Patima sărutului
Și mă iubești insutit,
Ca în clipa-nceputului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre roboți
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nisip
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.