Personificare
Trăim laolaltă de multă vreme,
Singurătate
Zaci în inima mea de ani
Mi-ai hrănit-o și încolțit-o
Fără să-ți pese de nimic.
Eu te-am gonit, dar n-ai vrut să pleci
Și într-un fel mai bine c-ai rămas
Tu! Ai făcut ca apusurile sângerii
Să nu fie triste,
Ci melancolice.
Dar..., singurătate,
Eu te-am primit,
Te-am voit și nu regret
Căci cu tine m-am înfrățit.
Acum... însă... ia-ți zborul
Fâlfâitul aripilor tale
Îmi vor reda speranța și bucuria.
Așa că, în seara aceasta,
Draga mea
Ne vom despărți
Și nu vom mai păși
Pe treptele întunecate ale nopții,
Ce duc spre bucurie și durere
Mult iubita mea singurătate!
Te anunț că, în pragul inimii mele
A răsărit un ghiocel
Scăldat în raze de lumină și căldură
Ce va crește, va înflori
Și mă va călăuzi
Spre tărâmul de vis al iubirii.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre bucurie
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.