Taifas oltenesc (1)

Râmnii să dau pe gât o ţâră ţuică,
Să nu şed geaba până oi mânca
Că, iote-i p-ăştia de la masă: muică!
Năroji mai sânt aşa pe gât să dea.

Nici nu pusăi pe masă cana bine
Că ţuşti pe ea, vărsară pe macat;
Şi fir-ar ea de pită, nu mai vine,
Că ţăstul ăsta-i bun de lăpădat.

Zbierai la a bătrână într-o doară:
- Zarie, adă daică-oţâr de praz,
Că-s mort de foame, vin dupe ogoară,
Şi de mă-mbăt m-apucă vrun năcaz.

Se duse ea, săraca, mai la deală,
Luo sama dac-o fi vreo pătlăgea,
O uşui pe cloţă la scuteală,
Şi pusă niscai boabe-n căpistea.

- Oleu! Bă, fraţâlor, o fi de ţuică?
M-am nărozât de-a binelea şi eu?
Ce, geaba am la gură o pârţuică,
Să nu vă spui cu cine şed şi beu?

Ia! Ăla de la capăt e Lisandru,
Băiatu' din oraş a' lu' Şoşoi,
Iar mă-sa e Măria a lu' Leandru,
Şi nu e prost, e numai nerodoi.

La stânga mea e Ion a' lu' Purcaru,
Băiatu' n-are mamă c-a fugit
De tânără, cu Sache-a lu' Dogaru,
Iar el ne-mpropodeşte c-a murit.

Mai e şi ăsta micu', Valerică,
Ce are un burtoi cât un gâldău
Că bea ca ta-su, Gică Păsărică,
De nu îi pui, cum pui la porc, jujău.

Bă, fraţâlor, aici eu-s cel mai tare,
Că icişa, cu ăştia, nu prea beu,
Şi nici nu plec în lume-alaltă, mare,
Că am de toate ielea-n satul meu.

Sânt Nae a' lu' Sache-a' lu' Buzatu,
Am casa în Drănic, prin Codricei,
Şi o să chirăi de-o s-audă satu'
Şi ţara toată, de oltenii mei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!