Cupa de abis
Ziua fără tine mi-a părut
mohorâtă, searbădă și lungă,
ca și cum, pe-un țărm necunoscut,
sufletu-mi nu reușea s-ajungă.
Îmi părea că soarta mi-a întins
cupa cu amarnica otravă
care spre abisuri m-a împins,
pentru-a suferințelor izbavă.
M-am simțit trecând un ultim râu,
cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,
într-un ritm de barcagiu lălâu,
ce vâslea prin hăul dintre ape.
Până când de noapte să se crape,
am sperat să vii, să-mi fii aproape.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prăpăstii, poezii despre suferință, poezii despre râuri, poezii despre ritm, poezii despre noapte, poezii despre bărci sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.