Reproş banal

Ne ninge, azi, cu ceaţă, pe umbrele,
Ai chef de ceartă, eu nu vreau scandal;
Scrâşneşti apocaliptic din măsele
Şi îmi ferfeniţeşti rochia de bal.

De ce-mi scoţi ochii,-n loc de serenadă
Cu un reproş sarcastic şi banal,
Într-un limbaj de mahala, în stradă?
Şi fără bani susţii un recital.

Un trecător se-opreşte,-şi face cruce,
'L înjuri de mamă şi te dai la el,
O ia la fugă, bietul, se tot duce
Şi-ţi cade ciuda pe un biet căţel.

Pe gheaţa, ca oglinda de sticloasă
Aluneci când o piedică îţi pun.
Ce piruetă-ntr-un picior, frumoasă
Şi ce extaz, de jos, să te adun!

Te uiţi la mine, tâmp precum viţelul
La poarta nouă şi te-ntrebi de ce,
Ţi-am aruncat, zâmbind, în ochi inelul
Şi nu-l mai vreau, tu poţi să faci orice.

Să fii gelos că ninge peste mine
Şi că ating zăpada mai cu drag,
Decât, vreodată, te-am atins pe tine?
Iubite, pentru asta mă retrag.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!