Mereu și de la capăt
Te iubesc chiar și atunci când
îți pui șosete diferite
și tragi din țigară fără să fie aprinsă,
dar nu uiți niciodată
să îmi dezmierzi sânii,
la fel ca un pianist, clapele...
Te iubesc cum iubește viața
răsăritul de soare
ce se prelinge în iarba somnoroasă...
Între noi e doar sămânța unui poem,
mâna aceea ce depărtează discret moartea.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre sâni
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre pian
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.