Anotimp incurabil
cântul uitat din țipătul prelung al unui pescăruș
împrumutat nopții
e devorat de
umbre
neîmpovărate de nicio moarte
agățate de picioarele memoriei
de atâtea ori
amintire
neadevărată (sau adevărată a fost?)
în fața abisului
ecou
agonizând în cuib de cenușă abia răcită
pe un țărm
copleșit de lumină și verdeață
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
- poezii despre cenușă
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.