Poate

Poate n-ai ştiut, dar mâine
Se vor rătăci... risipe,
Va lătra flămând un câine
Spre amintirea unei clipe,
Ca un abur cald, de pâine,
Ce zbura făr-de aripe.

Poate ai uitat... uitarea
Curge din privirea-ţi verde,
Ce sfâşie depărtarea
Şi-n adâncul ei se pierde,
Ca o umbră, în culoarea
Ce tăceri vrea să dezmierde.

Poate ai găsit... sărutul
Ars, pe buze reci de rouă
Şi alungând târziu, urâtul,
Trupurilor noastre... două,
Renăscute-n aşternutul
Dimineţilor când plouă

Poate-ai înţeles... destinul
E o trecere prin viaţă,
Este totul sau puţinul
Agăţat de-un cap de aţă,
Strălucind precum rubinul
Unui gând... ce te răsfaţă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!