Mâna amară
cred că am pus de trei ori
sau mai mult
(cât ai tresări peste lunga vară în fierbere
cu o carte de bucate adevărate în cap...)
aceeași linguriță de sare în mân
care, mai aa
mestecă și tu, mi-e mâna amară (?!) armară
cât ai (s)clipi
îngerii,-n ajutor, și o nară
de cuc: pasărea trece rece (in-di-fe-ren-tă)
acum din cuibul din arbori
direct într-o roabă plină cu trufe
mutante (?!) din care cobor
și cobori tre
sărind prea sătui de rețetele
noastre... cu degetul supt
până la os cu capul în spori
sau mai mult: cu
poezia vieții în-scrisă pe frun
zulițe de mentă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre mâncare
- poezii despre mâini
- poezii despre degete
- poezii despre cărți
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.