Ție
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme și uitând de număr
cu muchie de zori încetișor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător
să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colț de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme și uitat de număr
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre porturi
- poezii despre numere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.