Bine
Te-nconjoară norii, cețuri se aștern,
Slăvile-și alungă stolurile-n zare,
În străfunduri, noaptea iese din Infern,
Pentru privegherea zilei care moare.
Singură în munte, gândurile-ți plâng,
Sângeră o stâncă și-ți inundă pieptul,
Norii, în privirea-ți tristă, se răsfrâng,
Și se-ascunde Luna făr-a-și cere dreptul.
Corbii își aruncă strigătele-n vânt,
Glasul tău își strânge vorbele-n suspine,
Mintea îți învârte singurul cuvânt
Care-ai vrea s-apară din tenebre: "bine".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.