Sentiment

Mi-e dor de tine, dor de noi,
Când ne piteam vara-n trifoi
Sorbind cu ochii-ntorşi spre soare,
Lumina-ncinsă, orbitoare!
Copii fiind, căutam zborul
Fugind desculţi pe tot ogorul,
Convinşi că timpul avea barbă,
Un toiag gros şi-o clipă oarbă.
Pe înserat, neobosiţi,
Spuneam poveşti cu zmei şi prinţi,
Urechea ridicând uşor
La cântu' înalt al mierlelor.

Mi-e dor de tine, dor de noi!
Pe-atunci nu aveam griji, nevoi...
O sete numai, de-a afla
Ce-nseamnă nu, ce-nseamnă da!
În iarnă, chiar de sărbători
Plecam pe străzi - colindători
Printre troiene de zăpadă.
Ne bucura o vorbă caldă:
"Să rămâi gazdă sănătoasă!"
Strigam răzând din casă-n casă.
Apoi, în noaptea de Ajun
Îl aşteptam pe Moş Crăciun!
Nu ştiu dacă avea în sac
Ce ne doream cu-adevărat,
Dar bucuria de-a primi,
Lăsată scrisă pe hârtii
Ne aducea-n privire iară,
Lacrimi cu gust de scorţişoară
Ce nu ţineau, nicicum, cadenţă
Decât în blânda inocenţă.

Mi-e dor de tine, dor de noi
Pe când eram colegi şi-n doi
Am învăţat primul sărut.
Eu... prea timidă. Tu... tăcut.
Plimbările prin Cişmigiu...
Timpul stătea-n toiag? Nu ştiu
Lumea parcă prindea culoare
Când, în ghiozdan, găseam o floare
Si două rânduri pe-un bilet:
" La poarta şcolii... Te aştept! "
Trecut-au ani (a zis poetul),
Iar viaţa 'ncetul cu încetul,
A devenit neîndurătoare
Şi-a oferit la fiecare
Câte un drum mai bun, mai rău.
Eu... calea mea. Tu... rostul tău.

În barba timpului, când ninge,
Îmi amintesc, apoi se frânge
Un sentiment de-odinioară:
Lacrimi cu gust de scorţişoară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!