Intrare
Oricine-ai fi: tu seara ieși afară
din cameră, unde tu totul știi;
casa ți-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiți ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în fața lui ridici copacul negru tot
și-l pui mlădiu și singur cerului altare.
Și lumea ai creat. Și ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Și cum voința ta-nțelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- citate de Rainer Maria Rilke despre seară
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- citate de Rainer Maria Rilke despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre cuvinte
- citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte
- poezii despre copaci
- citate de Rainer Maria Rilke despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.