Sabia rece
Sub sabia rece a iluziei cad
capetele lucrurilor, pe rând,
ultima limită și stelele ard
pe un cer uriaș, fumegând
mi se face semn să termin, e târziu,
reflectoarele în curând se vor stinge,
trupul cuvântului e pus în sicriu
în culise regizorul plânge.
mă ridic, amorțit, încerc să pășesc,
mecanicii schimbă decorul,
să nu uiți cât de mult te iubesc,
dar s-a stins în sală sonorul.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Duțescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre limite
- poezii despre iubire
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.