Flutur şi înger

Avea o strălucire de safir
Şi o plutire fină pentru care
Îşi colora petalele-n delir,
În vara ce-a trecut, oricare floare.

Îi aşteptau atingerea divină
"O clipă doar, o clipă de-ar veni!"
Şi îl doreau, îl aşteptau să vină,
Nerăbdătoare,-n fiecare zi.

Le-a mângâiat cu aripile, blând,
Privindu-le cu ochi fierbinţi, de jar,
Ce le ardeau şi le făceau, pe rând,
Să îi ofere cupa cu nectar.

Plutea frumos, pe aripi de zefir,
În vara care tocmai s-a sfârşit,
Iar cerul, din albastru coviltir,
De-un cenuşiu spre negru-a devenit...

E-un înger în grădină, o statuie
Cu mâinile întinse peste veci...
Un flutur, de-o culoare pal-verzuie,
Se odihneşte-n palmele-i prea reci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!