O șoaptă
cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înțepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfășurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristețe strânsă
în niște vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o șoaptă subțire pe unda cugetului
de la Cel Ce își deschide toate cămările inimii
spre fiecare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.