Prietenul meu din toamnă
de ceva vreme nucul din dreptul ferestrei
e prietenul meu bun
îi vorbesc și el mă ascultă
frunzele sale galbene se mișcă se rotesc în voie
ocolesc percepțiile mele sub adieri ce-mi par întețite
în această seară nu predică nu se văicăresc nu varsă lacrimi
nu cântă nu dansează doar foșnesc în desprinderi
decriptând răspunsurile despre toate drumurile lor
unite într-unul ce duce spre nicăieri
în timp ce
între arome de gutui struguri și busuioc uscat
umbrele unor mâini subțiri emană ca niște moaște
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre struguri
- poezii despre seară
- poezii despre prietenie
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre gutui
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.