Pia mater

literatura este casa mea părintească,
în odăile ei nu am simţit nici frig şi nici foame,
m-am zbenguit în curţile sale interioare
cât a fost copilăria de lungă;

pe când alţi copii adormeau pe perini de puf,
eu am crescut vertical
sub streaşina timpului,
în cuibul de cuc
al cuvântului.

cărţile mi-au fost fraţi şi părinţi
şi bunici,
tovarăşi de joacă şi doctori curanţi,
doar în oglinzile lor mi-s neînceputul
şi nesfârşirea.

dar dacă veţi vedea că m-am vestejit,
că brumele vremii mi-au topit
rugul simţirii,
atât vă rog:
aşezaţi-mă sub prispa casei mele,
literatura,
şi mă voi vindeca de moarte,
aşa cum pruncul se ogoaie
la sânul mamei.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!