măcar
nu am găsit tristețometrul
nici capacul
de la cutia cu nostalgii
întotdeauna mi-a fost frică
de prea multă liniște
de zgomot de fond inutil
aparent inutil
de perspective fără întoarcere
dar nu m-am oprit, am tras
tălpile-n colb precum tu
biscuiții preferați prin ciocolată
și am tot dat din mâini
așteptând să-mi crească
aripi
cuiul poftelor, îndoit, cad una
câte una
nu mai vreau ce voiam
de-aș găsi măcar copacul
acela
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poftă, poezii despre mâini, poezii despre frică, poezii despre creștere, poezii despre copaci, poezii despre ciocolată sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.