Țară, azi, a cui mai ești?
Țara mea cu dalbe creste
Îndreptate spre zenit,
Chipul tău îmbătrânește-
Zâmbetul ți-e împietrit!
Din meleaguri de poveste
Au rămas doar amintiri,
Că nici Codrul nu mai este-
Decât cioturi în priviri!
Nici izvoarele, prin matcă,
Nu mai curg șipotitor,
Doar torentele-și descarcă-
Mâlul gros pe firul lor!
Fiii ți-s plecați în lume,
Tu pe hoți îi pripășești,
Nu mai ai înțelepciune-
Buruiana s-o stârpești!
Tot te stingi, fără de vlagă,
Cu tristețea te hrănești,
Că mă-ntreb, fără de șagă:-
Țară, azi, a cui mai ești?
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Metamorfozele vieții
Adăugat de Vasile Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre patrie, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.