Vertigo
Pe umerii mei albi cu alură de munte,
Zac toamnele, îmi lovesc ploile-i ferești;
Una cu mine sunt, uneori ceasurile cărunte
Mă izbesc cu un iz pronunțat de -tu nu-mi ești.
Pe umerii mei cu alură albastră de munte
Vine și cerul, verde crud în privire să-mbrace
Cruce, golașă de îngeri, făcându-mă punte
Până la gândul cumplit în care iubirea îți tace.
Pe umerii mei păpădie, aluzie la abis,
Trufașe stau aleanuri, surghiun absenței tale;
Las iar gingaș nenufăr, cărnii să-i stea deschis,
Poate mi-aduce vânt din mângâierea-ți moale.
În mâna ta mi-e suflet, în juru-i frăgezime,
Privighetoare-l cântă cu triluri de nuntiri;
Ah, inimă cu beznă cum pleci spre limpezime,
Păcat plin de capcane, cum cânți a trandafiri!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre păr cărunt
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.