Deodată soldat
Totul îmi pare nou în dimineața asta
Cu nările amândouă
Respir așa cum făceam cu uniforma, caietele, manualele
La fiecare 15 septembrie
Pășesc și frunzele îmi atenuează fermitatea
Pantofii la fel de noi
Alei croite chiar acum cu fiecare pas și
probabil
Mă așteaptă iminenta descoperire
Că tot acest nou era aici dintotdeauna
Doar eu trăiam într-un segment de curbă a unui timp în apnee
Aerul mă îmbracă în uniforma soldatului ce pornește în prima permisie
Visând o iubită desenând așternuturi neatinse
Singura teamă a oricărui soldat este impecabilul ținutei și refuzul desenului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- poezii despre dimineață
- poezii despre desen
- poezii despre descoperiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.