Sonetul celor cinci coroane
Regină-mi ești, iar eu ți-am pus coroană
S-o porți, cu mine-alături, peste-un timp
Ce-l cred nu doar o viață pământeană
Ci, într-o veșnicie, anotimp.
Iar tu, strălucitoare, mi-ai zâmbit
Și mi te-ai oferit cu totul mie,
Apoi coroana ai înlocuit
Cu-a timpurilor ce vor fi să fie.
Le-ai tot schimbat, le schimbi și-acum, mereu,
Dar îmi rămâi aceeași tu, cea care
Le împletești cu fir de curcubeu
Punând culoarea lui în fiecare.
E iarăși toamnă timp de-ncoronare
Cu ruginiu, cu galben și cu... eu.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre coroană
- poezii despre schimbare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre galben
- poezii despre curcubeu
- poezii despre culori
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.