Versul toamnei
Mi-a șoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
"Mâine dorm, îți dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare."
Și a fost o zi de toamnă
Ca de vară ce să zic?
Păi, când vântul te îndeamnă,
Știe el ce știe, zic.
Mi-am luat în parc amicul
Și am mers, am mers, am mers,
De simțeam prin auricul
Că mă chinuie un vers.
O să-l spun, dar mai încolo,
Iar acum ce-o fi o fi!
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii
Și cu-atât de colorate
Frunze, bone și mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile... ghici!
Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Și, în gând, cu-același vers:
"... Ce e scris și pentru noi...".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre urechi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.