Dezrădăcinare
Ai plecat prin străini, spre o viață mai bună,
Părăsind, supărat poate, glia străbună,
Și cu ce umilințe, cu ce chin, cu ce cost,
Ți-ai găsit printre alții un loc și un rost.
Ai muncit ca un sclav, să fii bine văzut,
Dac-ai fost dojenit ai răbdat și-ai tăcut
Și din greu și ușor și din mult și puțin
Ți-ai croit adăpost, ți-ai făcut un cămin.
Fiii ți-ai botezat doar cu nume străine,
Să se simtă de-acolo, să le fie mai bine,
I-ai făcut să iubească o altă țărână
Și doar două cuvinte în limba română,
Despre țară, popor, ai citit doar de rău,
Să-ntărească puterea disprețului tău;
Îți repeți ne-ncetat ce prostie e dorul
Și că unde e bine e țara, poporul.
Că, în fond, liliacul miroase la fel,
Că la fel de gustoasă e carnea de miel,
Că și-acolo găsești țuică, mici și sarmale
Si că poți chiar petrece cu rudele tale...
Dar să nu-mi spui c-atunci când abia te apleci,
Când destinul te-mpinge spre locul de veci,
Când puterile-ncet, implacabil, te lasă,
Nu-ți dorești să atingi iarba verde de-acasă!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre botez
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre supărare
- poezii despre sclavie
- poezii despre rude
- poezii despre prostie
- poezii despre oi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.