Am dat arvună...

Am cântat o Vară întreagă pe ierburi
Pe flori de măceşi şi pe lemne încinse
Bătrâne şi tinere doamne vopsite frumos
Pentru odihna celor trecători pe Pământ.

Am sărit pe ele uneori bucuroasă
Alteori le-am udat cu lacrimi de dor
Lacrimi ce-au fost şterse în paşii
Unei doamne îmbrăcate în alb.

În poala Ei am cântat şi am plâns
Noapte de noapte am compus doine
Cu speranţe mi-am întărit sufletul
Să pot ajunge sănătoasă în braţele Toamnei.

Mi-am dorit să mă sting odată cu Toamna
Asemeni greierilor ce-şi arvunesc moartea
Asemeni cobzarilor ce se pierd cântând
În frigul ultimilor paşi de Toamnă în iarbă.

Am dat de-acum arvună morţii incolore
Să-mi păstreze în taină locul de veci
Pentru ziua în care muşchiul inimii cedează
În strânsoarea frigului şi-n dorul de tine... Iubirea mea.

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!