Crisalida
cât de adâncă
și plină de molii
e noaptea
când eu îmbrățișez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
și mușcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp înghețat
eu mă leg de același copac
și visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschiși
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre câini
- poezii despre copaci
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.