Doina Prutului
Hotar de țară te-au făcut,
Că stăpânii așa au vrut.
Prutule - apă amară,
Treci prin inimă de țară.
Desparți frați de surioară.
Desparți mamă de copii.
Prutule, dar tu nu știi,
Tu nu ai avut copii.
Că pe tine nu te doare,
Tu ești apă curgătoare.
Și-ți aduni apele toate,
De pe maluri-ți surate.
Ele sunt lacrimi de jale
De la frați și surioare.
Tu le duci, le duci la vale
Doinind cântecul de jale.
Și ai pus în versul lui
Lacrima românului!
Și durerea lui amară
Pentru neam și pentru țară.
Iar la șapte ani, o dată
Vii cu apa-nvolburată,
Peste câmpii și peste sate.
Distrugi malurile surate.
Parc-ai vrea să faci dreptate.
Dar dreptate cum să faci?
Tu când apele-ți retragi
Respecți albia ta sfântă
Și o sapi, o sapi adâncă
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.