Vreau
Vreau flăcări în ochi, nu vreau jale,
vreau zâmbete, viață și râs,
tristețea, de-apare în cale,
o vreau transformată-n surâs.
Vreau dans, voie bună și cântec
în casă, pe stradă, în cer,
să râdem cu mâna pe pântec
la bancuri, chiar vechi, ce nu pier.
Vreau neamul să-mi fie de fală,
frumos, muncitor și vestit,
lipsit de orice amăreală,
să fie, în lume, iubit.
Vreau oameni cu fețe senine,
frumoși, cu un zâmbet plăcut...
Ce mai, vreau să fie ca mine,
modești (!!!) Asta e! M-ați crezut?
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre râs
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre muncă
- poezii despre modestie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.