Cheamă-L pe Isus la raclă

În adâncul fiinţei tale
Este-un loc bine ascuns,
Un loc de suspin şi jale
Unde nimeni n-a pătruns,

Nici tu însuţi, căci e greu
Să-atingi rănile deschise
Care doar de Dumnezeu
Ar putea să fie închise

Şi nu poţi să intri singur
Într-un loc întunecat
Şi atâta de nesigur
Şi greu de înduplecat,

Într-un loc unde tăciunii
Pustiirilor fierbinţi,
Ţin văpaia stricăciunii
Vie-n totul tale-i minţi

Şi-unde viaţa adevărată
Zace-n racla amărăciunii,
Prinsă într-o natură moartă
Cu tot spectrul raţiunii...

Nu-i greu, e cu neputinţă
Să mai fii cumva trezit,
Fără "bobul" de credinţă
În Hristosul Proslăvit

Da într-un mod neaşteptat
Acum ai primit credinţă
Ca să poţi fi deşteptat...
Ţi se cere doar voinţă!

Chiar citind aceste rânduri
Iată s-au trezit în tine
Ale fericirii gânduri
Şi speranţe noi, divine,

E tot ce trebuie să ai
Ca să poţi vedea Lumina
Care-aduce-n suflet rai
Când pe veci îţi şterge vina.

Nu mai chinui în pâcla
Frământărilor mentale
Cheamă-L pe Isus la racla
Din adâncul fiinţei tale

Doar prezenţa Lui divină
Poate să-ţi înghită bezna
Şintr-o veşnică Lumină
Să-ţi aşeze tare "glezna".

Când lăuntrul tău miroase
A înfrigurată moarte
Şi durerea-ţi ţipă-n oase
Duh de trup vrând a desparte,

Cheamă-L pe Isus la raclă
Şi crede-n El cu tărie
Căci El poate să prefacă
Orice jale-n bucurie.

Ridică-ţi spre Cer privirea
Cu încredere deplină;
Domnul este izbăvirea
Şi nu întârzie să vină!

Nu te îngrozi de moartea
Şi întunericul din tine
Că-n lumină-ţi este partea,
Cu Hristosul Care vine

Şi în veci o să-ţi petreci
Cu El, Stânca veşniciei,
El E partea noastră-n veci
Şi Izvorul bucuriei!

El E viaţa noastră-n slavă
Şi aici, El ne E tăria,
Ajutor fără zăbavă,
Puterea şi Păstoria,

Pacea fără asemănare...
Soarele de dimineaţă
Ce pătrunde-n orice stare
Aducând din morţi la viaţă!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ligia Andrei
Votează! | Copiază!