Câteodată ciupesc ca un bădăran răsăritul
iar zările se cutremură
ca și cum un dement frumos
scăpat de realitate dintr-o divină eroare
lovește timpanul cu un baros de potcovar
cum bat uneori fluturii aerul ritmat
înainte de polenizarea albă
a unei flori de colț
mă întind apoi obosit
peste orizont
ca un uriaș nesăbuit
adun un pic de rouă
înainte de orice risipire
ca pe o dovadă că până și dumnezeu plânge
de atâta lipsă de dumnezeu
oricum eu nu am știut niciodată măsura
prin care un curcubeu răstingnit pe o harfă
ar putea cânta precum o privighetoare
care îngână o poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rouă
- poezii despre ritm
- poezii despre religie
- poezii despre realitate
- poezii despre privighetori
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.