Alt pământ, globul acesta de sticlă
așteptând somnul să coboare ca o parașută
mă tot întreb ce fac vecinii de la 2,
să consider că de data asta nu mai contează
fiece secundă cutremură liniștea,
un bum, o minge de foc, de nimeni percepute
și intrarea în atmosferă capătă forme venusiene
cioc-cioc, ce salut fericit, iată o palmă bine brăzdată,
de sus văd râuri
sau poate străzi
sau holuri de marmură
dincolo, sub inel, n-am să mă uit,
pe el se sprijină o butelcuță înclinată,
da, da, turnul acela cu dop,
o altă cutie a pandorei ce tânjește după o simplă deschidere,
să tresară din nou orionii, ursele, gemenii și celelalte constelații,
dar mai ales inima acestei planete fragile
și fulgii din perna mea de sub cap
poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Petronia Dajna
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vecini
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre râuri
- poezii despre planete
- poezii despre parașutism
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.