Accepți să râzi...
răspunsul tău și da și nu,
incertitudine îmi lasă,
un fel de-a fi și a nu fi
mă ține zăvorât în plasă,
vorbești prin colțuri, cum nu sunt,
în față ai o altă față,
ești ca un nor purtat de vânt,
ești ploaie, soare, apoi ceață
sunt ferecat în felul tău
un fel de fel fără de lege,
chiar de te rogi la Dumnezeu
nu cred că poate înțelege,
nu cred că tu te-ai înțeles
cu împăcarea ta de sine,
incertitudini cu-al lor sens
s-au prins cu ghearele de tine
între minciuni și adevăr
trăiești doar clipa de o clipă
când te trezești, rămâne ieri
de noua zi iar faci risipă,
prin ochi de lăcrămioare, cruzi,
regretele le-ascunzi sub gene,
privești în jur, oarbă oftând
și totul ți-e cuprins de lene
prin casă, pași calcă străini
cu apăsarea lor pe tine,
ți-e frică, nu vrei să rămâi
în liniștea de nopți nebune,
porți crucea pietrei pas cu pas,
o cari spre moartea nedorită,
accepți ce nimeni nu ți-a dat,
accepți să râzi... doar chinuită
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.