Poporul meu poem
Colbul adunat pe străzi
Se odihnește pe brațele noastre obosite.
Azi ne tratează iarăși ca pe prăzi
Cu aripile ponosite.
Zăpada libertății se topește
Ca plânsul geniilor românești
Care acum se războiește
Cu tunuri și cu palme seci.
În noaptea caldă și albastră
E luminată lumea-ntreagă de-un popor
Ce își găsește azi drumul spre casă
Pe un tărâm ce încă n-a apus de dor.
Să fim lumină seara asta!
Să fim lumină noaptea asta!
Până n-o veni năpasta...
Și până n-o fi, iarăși, prea târziu...
Fiindcă ferice e lumina ce lucește
În mintea celor care nu se tem!
Cu florile din mintea ta, vorbește!
Curaj, poporul meu poem!
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieva A. Demetrescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vorbire
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.