Sentimente inselatoare

Dragostea născută din nimic
Arzând transformă focu-n vâlvătaie,
Timpul pentru ea e veşnic inamic,
Zvântând-o ca pe-o lacrimă de ploaie.

Când la vedere ea se înfiripă,
Cu pasiune mare şi nebună,
Te simţi purtat în fiecare clipă
Plutind între pământ şi lună.

Adeseori se înfiripă-n grabă,
De parcă omul n-are altă treabă,
Când vine, viaţa ţi-o încurcă,
Trecând, plouat eşti ca o curcă.

Atunci când dragostea se pierde,
Speranţă rătăcită-n iarba verde,
Dorul de libertate te apucă,
Eliberat te simţi, zburdând ca o nălucă.

Rămâne-n urmă doar obişnuinţa
Şi uneori tandreţea sau dorinţa,
Rămân copiii ce îţi aduc aminte
De ani trecuţi şi duse jurăminte.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Votează! | Copiază!