Clepsidra de vânt
Nerăbdătoare,
toamna zvonește la ușă.
Timpul îi recunoaște frunzele
după ecou.
Sub clopotul amurgului,
un suflet pribeag.
Într-o tăcere devastatoare,
dorul mângâie-n taină
mozaicul băncuței din parc;
altădată,
potolind neliniștea fericirii.
Prin lumina estompată,
nepăsătoare,
lumea-și foșnește rostul.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre parcuri
- poezii despre frunze
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.