Trepte spre desăvârșire
Ploaie de pietre și bolovani
asaltează corpuri epuizate
ce se închină voinței cu ochi roscovani
mai presus de tot si de toate...
Se cere cucerit soarele unde anii sunt orfani
și vârful inexistent, mult prea departe...
Teama poticnește respirația,
vântul clatină ramurile copacilor
și sufletul rămâne uimit, când în sfârșit,
atingerea vârfului avertizează grația
frumuseții bulgărelui de pământ
in cuptoarele iubirii rumenit.
Maiestuos se ivesc, fără false aparențe,
frumuseți încă nevăzute,
de nepretuit, nascute din divine esențe.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.