Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
și naiuri și harfe și lire!
poezie celebră de Emil Botta din Pe-o gură de rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre abur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.