Retragerea...

O umbră de tăcere gura îmi încleştează,
Şi-un vis premonitor mă îndeamnă să aleg...
Să nu rămân în cercuri deloc primitoare,
Căci semenii din ele totu-mi vor refuza în timp,
Eu pentru cei aleşi nu însemn nimic.
N-am vrut să deranjez pe nimeni,
Cu scrisul meu copilăresc, naiv,
Doar stelele gândurilor mele să le expun voit şi gratuit
Şi să înot printre adevărate stele literare
Să le culeg lumina pozitivă, cu care să mă încarc la infinit.
Dar parese că şi aici domină concurenţa,
Uneori bolnavă de succes, aşa ca peste tot defapt
Şi spun că e un lucru minunat,
Când lucrurile au un echilibru, o limită anume:
Să nu-ţi clădeşti succese pe-a altora morminte,
Fiindcă nu e corect, nu e curat...
Departe nimeni nu ajunge,
Decât unde ne e sortit cu adevărat.
O umbră de tăcere şi lumină
Vreau să las în urma mea cuminte şi retrasă
O linişte mută de foarte mulţi dorită,
O pace, prin absenţa mea lucidă.
Am vrut prin cele scrise să spun şi eu câte ceva,
Celor ce-mi înţeleg micimea neforţată spre înalt,
Dar mă retrag frumos din lumea mituită,
Turată de ambiţii şi obsesii fără grai curat.
Vreau să rămân ce sunt în simplitatea mea neşlefuită,
Un om cinstit şi fericit cât voi putea.

poezie de Valeria Mahok (19 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!