De ce plângi?
De ce plângi?
De ce plângi?
Trag nădejde că nu întotdeauna din pricina mea,
Așa cum m-ai făcut să cred de-atâtea ori.
Eu, cel adevărat,
Nu-aș încerca niciodată să te rănesc.
Știu că suferi
Și că probabil mă urăști.
Dacă adevărul trebuie spus,
Tu nu atât mă urăști,
Cât, de fapt, îți lipsesc.
Eu am mai degrabă tendința
De a te abandona șifonierelor tale închise,
Cu haine de femeie ușoară și vibratoare...
În mod nesurprinzător, ești construită din ceva mai durabil
Decât sunt făcute cele mai multe suflete
Pe care le întâlnesc în surzenia cețoasă a sterpelor mele vise.
De ce plângi, când nu sunt eu de vină?
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ted Sheridan. [Vezi poezii despre adevăr, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.