Sonetul Emiliei
Emilia, ce aurori, pe sub veșminte
Și pe-albul trup, ți-au pogorât subit,
Atunci, când tu, vestalo, mi-ai zâmbit,
Neverosimil, Doamnă, de... cuminte?
De-ai revenit la alte simțăminte,
Când versu-mi roz tu mi l-ai auzit,
Rog trupul tău sfios să se prezinte,
La un raport de noapte, însoțit
De dulci cuvinte, cu subânțeles
Și, vai!, cu avalanșe de săruturi,
Înțelegând că nu mai am de-ales,
Și-o să ne îmbăiem în absoluturi,
Tot culegând cireșe în exces,
Să le strivim sub noi, ca la-nceputuri!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre roz, poezii despre noapte, poezii despre cuvinte, poezii despre cireșe sau poezii despre avalanșe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.