Lacrimi în vânt
Te strig, te chem și rog, în lacrimi, vântul,
să-mi fie, pentru tine, mesager
să-ți amintească tot ce jurământul
a însemnat: iubire pân' la cer.
Tu ai trecut de el? Ești printre stele?
Cum poate-atunci o lacrimă în vânt
să îți arate patimile mele
sau să te-ntoarcă, iarăși, pe Pământ?
Întoarce-te și-nseninează cerul,
alungă norii, limpezește ape,
renunță la lumina și misterul
din stelele ce vin să te adape!
Revino la-nceputuri! Din ruine,
alungă amintirile ce dor,
plutește pe același val, cu mine,
și-mi iartă orice vină! Te implor!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.