Te iubesc
nu spuneam eu
ci firul de aer
tresărind a iz de lavandă
negrului tău cărunt
te iubesc
nu spuneam eu
poemul pe care îl scriu
e toamna cu trup de biblie
care-l scrie
și foile ei de nemoarte
e tristețea plecării unui
zbor umil de cocori în linie
te iubesc
nu eu spun
ci oasele de înger
care îmi mișcă gura
și carnea
carnea mea toată
care-ți îmbracă glezna
în răcoare.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.