Smerenie
În noaptea cu tăceri de stâncă,
Smeriți urcau călugării spre cer,
Pe treptele de pocăință adâncă,
Îngânând stihuri și cântece de ler.
Cu reverențe se înclină universul,
În fața smereniei ce ei o îmbracă,
Prin simplitate lin le este mersul,
Luceferi ofiliți în cale li se apleacă.
Urcarea lor este o coborâre lină,
În eu-l lor cu candele în care ard,
Stele ce împrăștie în jur lumină,
Prin elixirul mirului de nard.
poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre smerenie
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre pocăință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.