Sămânță de iubire
Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.
Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor și gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate și abdică,
Deși ea este forța-n univers.
Ne depărtăm de ceilalți fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparțin,
A devenit și ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susțin.
Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.
Atâtea aberații inutile,
Iubire unde ești, de ce nu vii?
Mai sunt încă aici inimi fertile,
Ce te vor crește pentru a iubi.
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre nuntă
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.