Între oameni
pe pat cărți, scrise, nescrise
pe masă sticle
azi toate goale
pe jos scrum de țigară și cioburi murdare
din anii trecuți, petrecuți
în pat forme diforme ale unui vis proscris
pe pernă doarme tăcerea, lacrima și durerea
ale unui om ce a crezut odată în oameni
cercetez așchii de gânduri sub securea cuvântului
în țipătul luminii ce s-a năpustit în casă
trăind între două lumi
obosit de căutări, de gânduri zbuciumate
cuvântul a învățat arhitectura patului
a uitat apoi să mai plece
în singurătatea simțurilor rănite
găsesc alte tăceri
pe un cearceaf pătat de timp
răvăsit de trupuri flămânde
mă opresc în prag
privesc și strig
e timpul...
apoi am uitat
sunt beat, nu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tăcere
- poezii despre cuvinte
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre simțuri
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.