Așa cum ne-ai lăsat Tu pe pământ
Eu te rog din suflet, Doamne, lasă rochia pe femeie
Să o vadă tot bărbatul că-i frumoasă și scânteie.
La bărbat dă-i pantalonul, nu-l lăsa să se prostească,
Fă din el să fie omul care vrea să cucerească.
Dar nu locuri, nu avere, ci doar inimi de frumoase.
Să le îndrăgească, Doamne, să le construiască case.
Să iubească împreună, să își fie mângâiere,
Fii-le Tu de sus păvază și în suflet adiere.
Țin-le Doamne calea dreaptă și îi iartă de greșesc,
Pune-le albastrul zării în altarul sufletesc,
Să rămână împreună ceea ce le-ai dat să fie,
El bărbat și ea femeie, amândoi în armonie.
Mă tot uit la ei acuma, nu mai știu cine e cine,
Dau din cap, dar îi iert Doamne, mă gândesc să fie bine,
Știu că Tu ai să mi-i mângâi chiar și-n ceasul cel din urmă,
Iartă-i Doamne, Tu ești Tatăl, noi doar suntem a Ta turmă.
Sunt de-acord cu bogăția vreunui suflet de artist,
Însă când îi văd pe alții sufletul devine trist.
Știi? Artistul doar o face să arate exprimare,
Când însă încearcă ceilalți, nu-i frumos, privirea doare.
poezie de Adi Conțu (12 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre frumusețe
- poezii despre iertare
- poezii despre bărbați
- poezii despre artă
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre tristețe
- poezii despre rochii
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.