Fără mine
Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viață,
Pentru că numai eu
M-am însoțit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.
Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al șaptelea braț.
E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărțirea asta
Nu mai doare.
Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârșit...
Singură,
Fără mine.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (martie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Reghina Onu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre măslini
- poezii despre jertfă
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.